VIDEORAMA (85’14”)
Sectiunea Videorama mizează pe film experimental şi artă video, mult prea puţin promovate în România, tocmai pentru ca spectatorii să aibă şansa de a cunoaşte artişti video talentaţi, din ţara noastră şi din străinătate.
Dacă principalul obiectiv al Timishort este ca prin competiţia sa să descopere noi autori de cinema, Videorama pune accentul pe creatii cinematografice, care împing limbajul audio-vizual dincolo de limitele sale actuale.
NUESTRA CANCIÓN A LA GUERRA
Juanita Onzaga, Belgia, Columbia, 2018, 14’09’’
CÂNTECUL NOSTRU CĂTRE RĂZBOI
Oameni-crocodili, un râu mistic, nişte puşti cărora le place pescuitul şi un război care sfârşesc împărţind acelaşi tărâm columbian: Bojaya. În acest loc, sătenii au credinţe ciudate şi sărbătoresc ritualul morţii, novena, „Novenario”. Acesta s-ar putea să fie începutul unei poveşti foarte lungi, în care spiritele şi oamenii se întâlnesc, pentru a învăţa ce rămâne în viaţă, după sfârşitul războiului.
УЛЬТРА ТЕННИС
Yuri Zhirov & Avet Oganesyan, Rusia, 2017, 3’56’’
ULTRA TENIS
„Ultra Tenis” e o bătălie sportivă intergalactică virtuală a titanilor. Rivali ireconciliabili, cot la cot cu avatarurile lor tridimensionale, s-au ciocnit pe câmpul de luptă. Cum să-l găseşti pe cel mai puternic atlet, pe tărâmul unei asemenea abilităţi, în care un jucător care apasă pe un singur buton e un profesionist?
POLTE
Sami van Ingen, Finlanda, 2018, 15’
FLACĂRĂ
O melodramă fracturată, bazată pe cadre deteriorate din ultimele minute ale singurei role de nitrat rămase din lungmetrajul pierdut „Silja – nuorena nukkunut”/ „Silja: Adormită de tânără” (1937), regizat de Teuvo Tulio. Toate copiile de proiecţie şi negativul filmului au fost distruse într-un incendiu al studioului, din 1959. O secvenţă din mijlocul filmului a fost găsită la Cinemateca Franceză/ „La Cinémathèque Française” din Paris, în 2015.
PATTERN LANGUAGE
Mandy Krebs, Germania, 2018, 14’15’’
LIMBAJ DE ŞABLONARE
Străzi. Canale. Clădiri. Spaţii verzi. În unele locuri, muchii şi crăpături întrerup ediţia miniaturală a oraşului pustiit. O voce ne confruntă cu neajunsurile şi propune soluţii. În comparaţie cu asta e implementarea practică, sub forma măsurilor privind noi construcţii şi reconstrucţii. Filmul „Limbaj de şablonare” abordează chestiuni de dezvoltare urbană, pe baza actualelor proiecte de construcţie din oraşul Berlin.
HEIDIN SUUNNITTELEMA JÄÄKIEKKOELOKUVA
Hannaleena Hauru, Finlanda, 2017, 5’
FILMUL DESPRE HOCHEIUL PE GHEAŢĂ, AL LUI HEIDI
Fantezia lui Heidi în legătură cu jucătorul de hochei Lauri Mäntyvaara eşuează încontinuu. Filmul studiază întâlnirile dintre cinematograful vizual şi cel tactic şi schimbarea în structurile de putere ale privirii cinematice.
LE DÉTERREMENT DE NOUS
Shirley Bruno, Franţa, Haiti, 2017, 11’
O EXCAVARE A NOASTRĂ
Umbrele armatei lui Napoleon se lasă peste o barcă, ce călătoreşte prin misterioasa cavernă, denumită după legenda sa, Marie Jeanne, o femeie-soldat care a luptat în Revoluţia Haitiană. Această bătălie dinăuntrul cavernei ei va deveni cea mai de success revoluţie a sclavilor din istorie.
НА СЦЕНЕ
Vladimir Morozov, Rusia, 2018, 3’54’’
PE SCENĂ
Viaţa unui om e acompaniată de melodii subtile, care vin din locuri necunoscute. Filosofii antici descriau Universul drept o uriaşă coardă întinsă între rai şi pământ şi considerau toată muzica lumească răsunând în mintea umană ca fiind un slab ecou al muzicii raiului, rezultând din fricţiuni între planetele care se rotesc rapid şi eterul cosmic. După cum susţine savantul, fiecare din aceste sfere gigantice, când gonesc prin spaţiul infinit, creează un sunet de un anumit ton, provocat de dislocarea continuă a prafului eteric şi, împreună, ele formează o minunată simfonie a lumii, care poate fi auzită continuu în Univers. Muzica lumii ne acompaniază pe noi toţi de-a lungul vieţii, astfel că oamenii tind să nu perceapă aceste melodii, exact ca o persoană care, trăind aproape de ocean, încetează să mai audă zgomotul deferlării. Dar corul de stele nu cântă pentru nimic şi, din când în când, vocile lor ajung la mintea umană.
HOISSURU
Armand Rovira, Spania, 2017, 18’
ŞUIERAT
Hiroko e o fată japoneză, care suferă de o durere acută înăuntrul capului, cauzată de o anumită frecvenţă sonoră, pe care doar ea o poate auzi.